Aici se inchidad

Unul dintre lucrurile care nu-mi plac la mine- este sa fiu mediocra.  Nu stiu de unde/cand car chestia asta cu mine…din copilarie?? Imi aduc aminte ca atunci cand nu eram “prima” intr-un lucru pe care-l faceam eram foarte suparata pe mine.  Ai mei au fost stilul de parinti super lejeri..nu au facut niciodata presiuni pentru note sau premii…asa ca de aceasta competitie a mea cu mine si cu restul lumii…nu ei se fac “vinovati”.  Si totusi mereu a fost asa.. Ma duceam la olimpiade numai daca stiam (simteam, si simteam bine..cand simteam..) ca ies foarte bine! Am dat la cel mai bun liceu numai pentru ca am simtit ca voi intra fara probleme, iar cand nota mea de admitere la romana a fost mediocra m-am simtit umilita..si furioasa pe mine.  Am carat cu mine acest stil..in timp..si este unul din motivele pentru care nu mi-am facut niciodata “meseria” de baza. Nu am facut programare- pentru ca am considerat ca as fi un programator mediocru si asta n-as fi suportat. Mi-am ales un job pe care-l simt aproape de ceea ce sunt si in zona in care stiu ca fac foarte bine lucrurile.

Asa am functionat..asa mai functionez si acum…

Uneori asta duce la ratarea unor posibilitati- pentru ca mi le refuz din start..avand impresia (si poate nu e mereu cea buna!) ca nu le-as face la nivelul necesar mie.

Nu stiu ce si cui trebuia sa demonstrez..uneori ma gandesc ca are legatura cu faptul ca eram “aia mica a familiei” si aveam in permanenta nevoie de atentie.. (poate nu era suficienta??)… naiba stie!! Cert este ca acest simt al competitiei (cu mine insami?) m-a adus intr-un punct in care cateodata exagerez in limitele pe care mi le intind mie insami, in targeturile pe care mi le propun. Ma transform intr-o fiinta care cere prea mult de la ea, duc catre perfectionism ceea ce fac.  In tot ceea ce fac. Iar daca asta nu iese asa..ei bine..atunci e nasol. Pentru ca intru in niste tripuri aiurea. Imi amplific esecul in cap, ba chiar exista tendinta sa-l “intind” si peste zone care nu au legatura cu respectivul esec. Prin urmare trec din starea de enervare pe mine -intr-una mai rea- de turteala si de “sunt varza”.  Daca esecul respectiv vine si pe fondul unei stari deja subrede…e nashpa!!! Well..da…numai echilibrata nu sunt!!



Iar aseara am fost sub mediocru..intr-un loc/situatie/intamplare.

Sa va spun cam ce stare e acum in borcan la mine??!! Mai bine nu!

Ne auzim cand ies din ea.  Din fericire ies destul de repede si cu forte proprii. Ceea ce inseamna ca mai am o sansa ..eu cu mine..in procesul de impacare cu ceea ce sunt/nu sunt.

SPER!

Mers pe sarma

Probabil este una dintre cele mai stranii perioade din viata mea.  N-o s-o clasific dupa criteriile “rau-bun”. Este doar stranie, plina de intrebari: ale mele pentru mine catre mine..in incercarea de-a intelege unele lucruri care mi se intampla. Am aflat chestii noi despre mine dpdv anatomic/sanatate. Unele rele..altele bune…altele doar suportabile. Dar, cateodata,  imi vine sa fug din viata mea actuala mancand pamantul. Numai ca fuga n-ar schimba cu nimic faptul ca se cer luate decizii. Am trecut in aceste saptamani prin stari extreme, dintr-una in alta, cu viteza naucitoare. M-am bucurat cu Bucurie din aia cu chiot zglobiu pe dinauntru, cu zambete in continuu..aiurea, prostesti probabil…Apoi bucuria si-a pierdut majuscula si-a devenit tristete.  Cu nopti nedormite, rasuceli pe dinauntru, intrebari gramada.

De-a lungul vietii mele..(care numara 35 ani) am tradat oameni si credinta lor in mine. Mai rau este ca uneori m-am tradat pe mine, mi-am tradat propriile credinte, dorinte, vise. Din ce motive? Nu stim exact..poate din lasitate, poate din comoditate, poate..naiba stie de ce..

Azi sunt intr-un punct in care este imperios necesar sa trag o linie groasa si sa imi spun “Incotro, fato?”.  Cand  ma uit la cele doua drumuri care se deschid in fata mea, stiu bine ca pe oricare-l aleg azi…intr-o zi tot voi avea indoiala alegerii.

Asadar simt nevoia sa va felicit pe toti cei care aveti “vieti normale” si “asezate” si pe toti cei care -chiar daca nu le aveti asa- sunteti impacati cu ceea ce aveti. Este o mare realizare si meritati felicitari pentru asta! Pe bune! Doar ca nu va dati seama!

chef de duca

A venit si vara dupa care atata am miorlait, marait, bazait. No!? Si-acum ce fac cu ea? Stau sa ma uit cum se duce sau ma duc eu cu ea in suflet pe unde m-or duce picioarele (sau rotile, sau aripile).

Am un mare chef de duca…sau de duci?

Am soare in ochi. Am zgomot de valuri in minte. Am dor de nisip intre degete. Cateodata mai duc cate-o cochilie de melc la ureche sa aud marea in ea.



Si mai am si doruri de concerte, de muzici dragi ascultate cu piele de gaina si cu stomac strans de emotie.

 Ieri am fost amarata rau…am gasit oferta la Paris, la concert AC DC din cadrul turneului in care-si promoveaza noul album…si era super convenabila dpdv financiar… si mi-ar fi placut mult de tot sa ma duc..si NU IMI POT LUA CONCEDIU in exact zilele alea. E acum, la doi pasi distanta…pe 12 iunie..imediat adica! Of-of-of…mai bine nu primeam oferta si nu stiam de ea…

Ma consolez cu ideea ca voi avea Cohen prin septembrie..si Santana din iulie…macar da cu plus. :) Poate prind si unii-altii pe la Budapesta, ca vad ca acolo mai degraba vin oamenii care se produc in cantari…La Bucuresti mai rarut ca-i mai dragut..

Blue-Pink-Orange??

Sunt foarte trista. Am primit o veste proasta si mi s-a dus tot cheful..de orice..

As prefera sa fiu furioasa, nervoasa, crizata, oricum altfel in afara de halul asta de turteala majora pe care o am acum.  O stare din aia de chef de tacut..de”dat la fund”, de chiulit de la aceste intamplari care imi vin acum si pe care nu le vreau…  Ati avut vreodata sentimentul ca va gasiti intr-un film in care n-aveti ce cauta? Ca si cum cineva (poate chiar voi) a incurcat rolurile sau scenariile sau locul unde se filmeaza… Si replicile spuse ori  gesturile facute, tot prost si nepotrivit pica..tot degeaba vin..tot zadarnic..

Imi incepusem asa cu zambet saptamana..cu revederea unei prietene dragi din Canada (mama ce dor mi-era de ea! ce dor mi-e inca!!!)..cu doua zile de vacanta (binemeritata as spune). Miercuri a inceput sa se strice..dar tot am rezistat chiar si sub apa pentru ca, deh, aveam tub de oxigen scos la suprafata si fentam apa… Catre joi chiar m-am mobilizat si am mai facut o vizita altei prietene cu bebe.. incepusem sa cred ca rasare soarele… Azi, peste cateva ore, ma asteapta o intamplare frumoasa.  Si eu o astept pe ea..cu emotii cat cuprinde si tot tacamul. Numai ca…mai intai m-a turtit o veste primita la un telefon.  Si apoi m-a turtit o veste primita pe viu, ba chiar cea de-a doua era gata-gata sa-mi distruga complet seara.

Capricorniceste (ca asta mi-i zodia..) am strans din dinti si am amanat stricarea completa a dispozitiei mele. Dar tot m-a atins. M-a cam atins..vad acum..



Tac.  Ma duc sa iau tort de la Ana si sa caut lumanari care sa reprezinte cifra aniversata a acestei seri.  Si incerc sa-mi remontez buna dispozitie..Naiba mai stie cum..sau de unde o sa gasesc energie pentru remontare in stare roz cand sunt atat de blue pe dinauntru! Dar o sa gasesc! Daca nu roz macar un portocaliu..ceva..Imi bag picioarele, o sa gasesc!! Si nu mai las pe nimeni sa-mi fure culorile!! WTF? Is chiar fraiera??!!

(yeap, fato, cam esti..)