Un an nou

Am decis să revin cu un blog nou. Foarte mulţi m-au întrebat în decursul acestor zile ce s-a întâmplat cu blog-ul vechi, din ce motive l-am şters, când revin cu unul nou etc.
Uite că azi m-am trezit cu poftă de scris şi am început să scriu. Am multe de pus la punct. Abia am revenit acasă joi şi mă simt picată din cer.
Sunt aeriană pentru că lucrurile s-au petrecut brusc. Parcă ieri am ajuns la Madrid unde era aproape primăvară şi după aceea am aterizat la nămeţi.
Voi încerca să suprim în câteva posturi ce am făcut pe acolo, să pun şi poze şi să mă iau de proştii de la AlItalia. Nu mai zbor în viaţa mea cu ăia.
Îmi era dor de România şi de zăpadă, mă simt bine aici…iar în acelaşi timp s-a mai sfărâmat o parte din sufletul meu la plecare. A rămas un gol…
Şi apropo, că tot voiam să-mi iau un căţelus. La aeroport am fost întâmpinată de un pisoiaş negru  cu ochi verzi. Până acasă l-am strigat în zeci de feluri…nu ştiam cum să-l numesc; până acum câteva ore îi spuneam pisik cu “kapa” iar acum am rămas la Ţigănuş. Păi da, e un ţiganuş că se urcă pe masă şi bagă botul în farfurii şi pentru că e negru.